Bolile sunt o invenţie proastă a lui Dumnezeu. Nu ştiu ce a gândit când le-a creat, dar în opinia mea a fost sadic. Era mai simplu ca atunci când avea de gând să pedepsească pe cineva, să-l pună să facă o mie de flotări sau altceva. In plus, nu înţeleg de ce trebuie să pedepsească şi animăluţele. A, sau dacă e să ne luăm după Lazarev, bolile la animăluţele noastre sunt date ca să ne pedepsească pe noi, cei care am greşit în faţa lui, dar pe care El totuşi ne iubeşte.
Nu sunt de acord, dar până la urmă cine sunt eu să judec? Si ce-aş putea face dacă nu sunt de acord? Nimic, după cum se vede. A, că mă duc zilnic cu Pinţa la doctor şi că îi fac fel şi fel de tratamente, o scot din fel şi fel de crize, deşi doctorii îmi sugerează să mă opresc? Nu mi se pare că fac mare lucru. Uneori chiar stau şi mă gândesc dacă e bine că insist s-o ţin în viaţă. Poate că ea ar vrea să moară, dar eu n-o las. Cu toate astea, când o văd că mănâncă şi că se suie la mine în braţe şi doarme liniştită ca un copil, cum aş putea s-o las să sufere? Evoluţia acestei boli e foarte perfidă, când are câte o zi când se împleticeşte la mers, când are câte una în care e din nou vioaie. Nu ştiu dacă să aştept de la ea un semn că trebuie să mă opresc din a mai încerca, nu ştiu dacă trebuie să încep să mă obişnuiesc cu ideea că ea n-o să mai fie, ştiu doar că mă apucă o furie neputincioasă când o văd că abia se mai ţine pe picioare, sau când mă duc la baie şi văd că iar a făcut apos.
Pur şi simplu nu ştiu ce ar trebui să fac, dar până atunci încerc să nu mă dau bătută.
3 comentarii:
Eu am o catelusa la tara, o cheama Pappy. Are cam vreo 11-12 ani. Este o corcitura de Schnauzer Pitic cu Teckel Pitic. Este "ceva" mic si negru si frumos. Am crescut'o in apartament vreo 2 ani, dupa care am dus'o la tara. Pe la vreun an si jumatate s'a imbolnavit foarte tare. Am fost cu ea la medic si ii facea nu stiu ce tratament intravenos. Ajunsese de nu se mai ridica de jos si medicii spuneau ca ii afectase si sistemul nervos si ca nu mai are nicio sansa (dadea tot timpul din cap ... ai vazut cum fac mainile unui om "atins" de Parkinson? asa facea capul ei). Mi se rupea inima cand o vedeam in halul ala.
Si te rog sa ma crezi, Cristina, ca dupa tratamentul respectiv pe care i l'am facut decat vreo 3 zile, la scurt timp si'a revenit complet. Am dus'o la tara si au trecut cred ca vreo 10 ani de atunci. Acum e batraioara, insa e tot vesela si frumoasa.
Nu stiu ce sfat sa'ti dau ... chiar nu stiu.
Insa ai mare dreptate in ceea ce priveste bolile.
Mai grav este cand i se intampla celui mai drag de langa tine. Si e si el tot om si ... nu stii ce sa faci, cum sa te mai rogi si la cine sa te mai rogi ... crede'ma pe cuvant ...
SPER SA SE FACA BINE
Mary-Joe, comm-ul tau mi-a facut tare bine. Zilele astea caut orice motiv sa ma mai agat de o speranta si uite ca tu mi-ai dat unul. Poate ca o sa se faca bine Pinta, caci vad ca dupa trei zile de perfuzii se observa o ameliorare. Nu stiu nici eu ce sa zic, dar pana la urma tot la Dumnezeu ma gandesc atunci cand incerc sa-mi explic tot ce se intampla. La Dumnezeu, oricine si oricum ar fi el.
Trimiteți un comentariu