Cu pisica la doctor 2

Se pare că ori sunt în pană de idei de titlu, ori acţiunile mele se repetă obsesiv. Nu contează, oricum.

Ieri Pinţa a fost la doctor cu taxiul. La semafor, în dreapta noastră era un troleibuz. Ea a scos capul din coşuleţ şi s-a proptit cu ochii pe şoferul troleului.

Pe semne că pisica mea are capacităţi psihice ( :)) ), căci acesta s-a simţit repede privit şi când a identificat sursa valurilor de energie de care era lovit, a ieşit cu capul pe geam, s-o vadă şi el mai bine pe cea care îl privea atât de insistent.

A urmat un schimb de zâmbete între mine şi el, căci ce altceva am fi putut face doi oameni maturi, legaţi pentru câteva secunde de o pisică neagră? O experienţă de socializare în trafic căreia, însă, n-am mai ştiut cum să-i fac faţă, căci nu pot zâmbi prea mult unui necunoscut, oricât de nevinovate ar fi motivele pentru care o fac, aşa că am întors totuşi capul în stânga şi nu ştiu dacă, până la urmă, şoferul i-a făcut sau nu bezele pisicii.

Să reducă, domnule, durata roşului la semafoare!