Eşti într-un colectiv. Oamenii care îl alcătuiesc nu sunt, evident, la fel. Ca să ajungă să se înţeleagă şi să nu se omoare între ei, s-a inventat comportamentul civilizat. Unii dintre ei l-au învăţat acasă, în cei 6-7 ani cât au stat cu mama. Pe parcurs, l-au mai cizelat.
Alţi membri ai colectivului au fost, să zicem, autodidacţi. Asta presupune că au observat ce se întâmplă în jurul lor, au apreciat faptele cu discernământ, le-au ales pe cele pe care le-au considerat dezirabile şi le aplică şi ei la rândul lor.
Până aici, toate bune şi frumoase. Ce te faci, însă, când în colectivul ăsta se infiltrează unul care n-are nici cei 7 ani de-acasă, nici un bagaj de comportamente dobândite, dar le simulează suficient de bine încât să-i păcălească pe cei mai puţin abili sau mai neatenţi? Ce te faci când tu, ca individ care ai o serie de norme de comportament social bine înrădăcinate în conştiinţă, te prinzi că ăla te ia de prost?
Primul impuls e să faci apel la bunul lui simţ, la conştiinţa lui şi s-o faci cât se poate de civilizat. Error. "Sistemul" nu cunoaşte acest limbaj, nu percutează. Al doilea impuls este să te uiţi urât. După o oarecare bulversare de moment, individul se adună, evaluează pericolul care îl paşte (ăştia au un instinct de conservare foarte puternic) şi dacă îi dă cu zero virgulă unu la sută, se adună de pe jos, arborează rânjetul aferent şi perseverează. Al treilea impuls este să-i fuţi una, dar asta contravine tuturor normelor tale. Neputând să-i dai curs, te închizi în propria conservă şi încerci să nu fierbi sub presiune. Oricum ar fi, educaţia ta e cea care va pierde în faţa mitocăniei lui. Incă nu pot să-mi explic de ce s-a mai inventat educaţia asta, dacă tupeul, nesimţirea, prostia socială, parvenitismul, grobianismul, bădărănia, mitocănia sunt la putere şi mereu învingătoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu