Cinism

Nu o să mă apuc să judec eu căile Domnului, dar în cazul ăsta specific mi se pare că vorbim de un oarecare cinism.
Tot de la ştiri am aflat de căluţul ăsta, bietul de el, care e alergic la iarbă:

Nu pot să nu mă întreb ce păcate o avea, de i s-a dat o asemenea pedeapsă? Mă întreb degeaba, normal.

Sursa: http://www.ziua.ro/news.php?id=23946&data=2009-03-23

"Marley and Me"

Asta e titlul unui film pe care tocmai l-am văzut. N-o să comentez prea multe despre film, că puteţi găsi pe net cam totul despre el, o să comentez doar pe lângă.
Ei bine, Marley e un câine al unui cuplu. Nu orice fel de câine, ci "cel mai rău câine de pe planetă". Nu-s "a dog person" şi până la filmul ăsta nu mi-am imaginat niciodată cum ar fi să am unul. Mă blocam mereu la faza cu scosul afară şi din cauza asta pelicula mi se rupea înainte chiar de a-mi alege vreo rasă, vreo talie or smthg. La culoare n-aş fi avut probleme, ar fi fost black or nothing.
Ei bine, cât am vizionat filmul, m-am SIMTIT de parcă aş fi avut câine. Doamne, ce-mi mai creştea tensiunea când se apuca fiara de ros toate cele prin casă! Ce mă mai enervam când dărâma tot! Ce disperare m-a cuprins când a înghiţit lănţişorul din aur! Cu medalion cu tot!
Sigur, am şi râs, că doar era comedie şi nu mi se întâmpla chiar mie, ci lor, hi hi hi. Le-am admirat răbdarea, calmul şi disponibilitatea sufletească, pentru că ei nu-şi pierdeau cumpătul niciodată, dar mi-a fost clar că eu n-aş fi putut suporta aşa ceva, drept pentru care mi s-a părut perfect normală reacţia ei când a vrut să trimită câinele la fermă. O să vedeţi filmul şi o să înţelegeţi mai bine.
Spre final lucrurile se schimbă, însă. Comedia devine dramă, pentru că am plâns cât nu plâng eu în doi ani la un loc. Si am primit o palmă morală direct peste ochi. Am înţeles că-s egoistă şi poate chiar şi rea. De ce? Păi pentru că fiinţele de lângă mine mă iubesc no matter what, iar eu mă enervez pe ele când nu fac ceea ce consider eu că ar trebui să facă. Si mă supăr pe ele şi le cert şi chiar dacă nu le bat, aş vrea s-o fac. Si m-am gândit că pisica mea e bătrână şi bolnavă şi mai face pe ea uneori şi mie îmi vine s-o omor şi o cert şi uite că iar îmi vine să plâng când mă gândesc la asta. Promit că n-o să mă mai supăr pe ea câte zile o mai avea şi o să o iubesc şi o să-i fac viaţa cât de bună o să pot. Si mai promit că n-o să mă mai supăr niciodată pe nici un bolnav de care o să am grijă.

Joc de relaxare

Asta ar trebui să fie un joc de relaxare, dar cred că e mai mult de frustrare. Eu n-am reuşit să depăşesc 11,7.. secunde şi îl suspectez deja că e făcut intenţionat aşa :))))))

http://www.sysdesign.ro/ras/antistres.html

Flori şi păsări

De 8 Martie am primit trei lalele într-un ghiveci, de la my beloved.

Deşi a avut loc o orgie sexuală ...

... din destrăbălarea aia n-a ieşit nimic şi în trei zile s-au ofilit.

Acum nu ştiu ce să fac cu ele, să le mai ud, să le las să se usuce complet şi să le mai ud abia la toamnă?

Apoi, în plopii din faţa blocului creatura asta şi-a făcut anul trecut cuib.

Anul ăsta s-a întors la locul faptei, dar se pare că nişte ciori i-au furat cuibul. In weekend asist la războaie interminabile de recucerire. Păsările stau rând pe rând câteva minute în cuib, mai pun câte o crenguţă, câte un pai, apoi se iau iar la bătaie. Nu o să mai apuc să văd cine câştigă, căci cuibul va fi acoperit de frunze.
Vine primăvara!
STIRI DE ULTIMA ORA! Cioara (care e posibil să fie din clanul stăncuţelor, încă se mai fac cercetări asupra acestui aspect) a fost surprinsă de camerele de luat vederi amplasate strategic ocupând abuziv cuibul, dar întrucât s-a simţit filmată, a părăsit rapid locul faptei şi echipa de detectivi n-au putut să obţină o imagine mai clară:

Apoi cuibul, ca orice cuib aflat în litigiu, a rămas părăsit, adică nelocuit, adică gol:

Văleu, văleu, văleleu

Si aş mai continua aşa încă vreo oră. De ce? Păi pentru că în una din rarele ocazii când dau pe ştiri la tv, am aflat o veste întristătoare: "Politistii se vor teme sa mai acorde contraventii, pentru ca nu sunt aparati de institutie. "

Cum noi trăim în România şi asta ne mănâncă toţi nervii, dacă mai ai şi proasta inspiraţie/ghinionul să stai în Bucureşti şi pe deasupra şi-ntr-un bloc, ai pus-o.

Stiţi că m-am tot plâns eu de vecinii mei, ba că ăia din stânga dau des muzica populară la maxim (deşi au vreo 20 de ani ... wtf, populară???), ba că aia de deasupra se aleargă noaptea prin casă, ba că ăla de dedesubt are crize de nervi şi bate ore-n şir în calorifer ... de am ajuns să cred că eu sunt aia anormală, că prea mă deranjează multe şi mulţi. Ei bine, mai aveam şi eu o speranţă, în orele în care mă certam cu ei în cap la mine, că la uşa lor nu mă mai duc (ăla cu populara e un beţiv destul de agresiv, chiar îmi e frică să mă mai duc la el; ăla de dedesubt m-a înjurat ultima oară când i-am bătut la uşa; ăia de deasupra sunt chinezi şi se prefac că nu vorbesc româneşte): speranţa că atunci când n-o să mai pot să suport, o să chem poliţia. Ei, am mai făcut-o de două ori până acum, dar numai pentru ăla de jos. Prima oară a primit amendă, a doua oară nu le-a mai deschis poliţiştilor.

Acum, după noua veste de poveste de la ştiri şi după turnura pe care a luat-o mentalitatea poliţiştilor, nu cred că-mi mai vine să-i mai chem deloc. Si atunci, eu pe ce mă mai bazez când mă cert cu vecinii în cap la mine???? Să nu-mi spuneţi, ca şi poliţiştii de la 112 când au venit ultima oară şi cel de jos nu le-a deschis, să mă duc să stau de vorbă cu ei (cu vecinii) şi să stabilesc o comunicare amiabilă! Pot să stabilesc eu o capodoperă de comunicare cu ei când sunt treji/calmi, că se va alege praful de ea când ăsta din stânga se va îmbăta, când ăla de dedesubt va intra în criză sau când chinezoaia va arde usturoiul şi îl va enerva pe bărbat.

Avem o legislaţie în ţara asta de-ţi vine să te faci haiduc.

Al şaselea simţ

Se pare că oamenii de ştiinţă au inventat un al şaselea simţ. O tehnologie video care va avea implicaţii deosebite în viitor, cred ca va fi un nou fel de telefonie mobilă ...
Vă sfătuiesc să vă uitaţi la tot filmuleţul. Este în limba engleză, dar tipa vorbeşte foarte clar. Prezentarea este făcută în aşa fel încât, până la sfârşit, să te lămureşti pe deplin ce e cu acest al şaselea simţ ...

Ca să nu ...

... spun că stau complet degeaba, scriu aici. De fapt, mă prefac. Acesta nu va fi un post, chiar dacă cineva ar putea spune că citeşte ceva aici. Nu citeşte, i se pare. Aici nu e nimic de citit.
Nu am chef de nimic. Am de făcut o treabă împuţită, care e aproape gata, dar s-a împuţit fix înainte de final. Drept urmare, am tot amânat momentul în care va trebui să apăs butonul roşu. Il amân şi azi, pentru că pur şi simplu nu găsesc ceea ce-mi trebuie (nici nu ştiu exact ce caut) ca să deschid acel folder, apoi acel fişier ...
Am bântuit pe toate site-urile care am crezut că m-ar putea interesa. Am definitivat până şi o comandă la Quelle, nu pentru mine, pentru colega. Am fumat mult. Mi-am verificat lista de mess. Singurele persoane cu care aş vrea să schimb o vorbă, două, sunt ocupate. Toate. Mi-am săpat foarte adânc în memorie, să văd ce să mai googălesc. Am citit şi un regim de detoxifiere în limba engleză. Am aflat de acolo câteva cuvinte noi, pe care evident nu le mai ţin minte.
Ce să mai faaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaac??????????????

TAXIIIII

Sunt pur şi simplu îndrăgostită de trupa asta, de Dan şi de videoclipul ăsta:

Filme cu îngeri

Ultima mea pasiune e să mă uit la filme cu îngeri, arhangheli, serafimi ...
Topul, sau mai bine zis lista celor văzute pînă acum, în ordinea descrescătoare a calităţii:
1. Arhanghelul Gabriel (Gabriel Arc Angel) - de la el mi s-a făcut poftă de astfel de filme. E reconfortant să vezi că şi îngerii fumează, beau, se prostituează. Important e că până la urmă revin toţi pe calea cea bună.
2. City of Angels - deşi nu prea plâng de felul meu, la acest film în care Nicolas Cage e aproape frumos, mi-au scăpat spre final două lacrimi, aproape fără să-mi dau seama.
3. Dogma - singurul film în care l-am văzut pe Dumnezeu, sub formă de ... Alanis Morissette. E o abordare plină de haz şi relaxată a religiei, un film în care se râde mult, se vorbeşte mult, dar se şi pun probleme serioase.
4. Hancock - un Will Smith de zile mari. Deşi nu se văd aripi în filmul ăsta, este cu şi despre îngeri. O comedie surprinzătoare, care începe dezamăgitor dar se termină în forţă.
5. Michael - l-am văzut de mult, la fel ca pe următorul, probabil că o să îl revăd şi o să mai scriu despre el.
6. Constantine - cât de bine e să poţi crede în astfel de lucruri! Până la urmă, îngerii poate chiar există şi ajută ca omenirea asta să nu se ducă de râpă.

Vagi probleme

Eşti într-un colectiv. Oamenii care îl alcătuiesc nu sunt, evident, la fel. Ca să ajungă să se înţeleagă şi să nu se omoare între ei, s-a inventat comportamentul civilizat. Unii dintre ei l-au învăţat acasă, în cei 6-7 ani cât au stat cu mama. Pe parcurs, l-au mai cizelat.

Alţi membri ai colectivului au fost, să zicem, autodidacţi. Asta presupune că au observat ce se întâmplă în jurul lor, au apreciat faptele cu discernământ, le-au ales pe cele pe care le-au considerat dezirabile şi le aplică şi ei la rândul lor.

Până aici, toate bune şi frumoase. Ce te faci, însă, când în colectivul ăsta se infiltrează unul care n-are nici cei 7 ani de-acasă, nici un bagaj de comportamente dobândite, dar le simulează suficient de bine încât să-i păcălească pe cei mai puţin abili sau mai neatenţi? Ce te faci când tu, ca individ care ai o serie de norme de comportament social bine înrădăcinate în conştiinţă, te prinzi că ăla te ia de prost?

Primul impuls e să faci apel la bunul lui simţ, la conştiinţa lui şi s-o faci cât se poate de civilizat. Error. "Sistemul" nu cunoaşte acest limbaj, nu percutează. Al doilea impuls este să te uiţi urât. După o oarecare bulversare de moment, individul se adună, evaluează pericolul care îl paşte (ăştia au un instinct de conservare foarte puternic) şi dacă îi dă cu zero virgulă unu la sută, se adună de pe jos, arborează rânjetul aferent şi perseverează. Al treilea impuls este să-i fuţi una, dar asta contravine tuturor normelor tale. Neputând să-i dai curs, te închizi în propria conservă şi încerci să nu fierbi sub presiune. Oricum ar fi, educaţia ta e cea care va pierde în faţa mitocăniei lui. Incă nu pot să-mi explic de ce s-a mai inventat educaţia asta, dacă tupeul, nesimţirea, prostia socială, parvenitismul, grobianismul, bădărănia, mitocănia sunt la putere şi mereu învingătoare.