Linistea care ma surprinde inca in orele din noapte cand, insomniaca, ma trezesc si ciulesc urechile, din reflex. Inca somnoroasa, astept sa identific zgomotul care m-a trezit (din amintiri spun ca el ar fi fost de la vreun chef de prin bloc, de la niste vecini care se bat, de la cainii vagabonzi de efara, de la orasul care inca nu doarme), dar el nu (mai) exista. Linistea e deplina, uimitoare, de incredere si neiluzorie.
/
Barbatii imbracati in trening de firma, care vin la cumparaturi impreuna cu colegul, deschid geamul de la refrigeratoarele unde se tine carnea la rece si, dupa ce-si iau caserola indelung studiata, pleaca si lasa geamul deschis. Dupa ei, potopul. Fac asta cu toata nonsalanta si aroganta de care sunt capabili.
Acum o zi
