Despre noi

Se spune ca istoria e scrisa de invingatori. Noi, acum, nu scriem istorie, ci o traim. Zilele acestea s-au petrecut o serie de evenimente despre care, daca lucrurile nu degenereaza, copiii nostri ar trebui sa invete la istorie.

Mai intai, a murit Majestatea sa, regele. N-a fost o tragedie, dupa cum s-a tot spus, ca era batran si suferind si ne asteptam la asta. A fost o pierdere a tot ceea ce ar fi putut sa fie si n-a fost. A fost o oglinda in care ne-am fi putut privi cu mandrie, ca neam, dar nu ne-a mai ramas decat sa ne privim cu manie. De ce? Pentru ca ne-am dat seama ca n-o sa mai avem parte prea curand de un conducator cu moralitate si credinta in Dumnezeu, pentru ca nici nu ne-am dat seama, de aproape 30 de ani incoace, ca asta ne trebuie.

Nu ne trebuie neaparat un monarh, pentru ca el poate sa fie un accident genetic la un moment dat si ce rost are sa fii obligat sa te conduca un bolnav? Daca e sa ma raportez doar la mine, nu simt nevoia neaparat a monarhiei, pentru ca nu cred in dreptul cuiva de a ma conduce numai pentru ca s-a nascut intr-o anumita familie, dar simt nevoia ACUTA de a fi fermecata de un lider cu o moralitate indiscutabila si cu frica de Dumnezeu, cu cultura si eruditie si cu demnitate. Simt o nevoie ACUTA sa ma duc la vot si sa votez PENTRU, nu CONTRA, ca pana acum. Pana acum am fost obligata sa aleg raul cel mai mic. Vreau sa pot sa aleg binele cel mai mare!

Apoi, trist mi se pare ca mi-am dat seama ca nici regele n-are cine stie ce putere sa stavileasca raul. Mihai I a fost obligat sa abdice. La ce i-a folosit ca era rege? Ce a putut el sa faca din pozitia aceea, cand bolsevicii au tabarat peste tara lui si l-au santajat si si-au pus cizma pe gatul poporului? Mai nimic. De ce acum ar putea sa faca ceva? Dar un presedinte de tara, daca ar fi sa fie amenintat ca daca nu vinde tara, o sa moara 1000 de copii, ar putea face ceva?

E o judecata simplista, dar cam la asta se reduce totul. La interese oculte si santaj.

Dimineata, la stirile de la antena 1, prezentatoarea a spus: "Familia regala este in doliu de mare sarbatoare". Nu sunt foarte sigura ca a fost o greseala, dar o gafa monumentala sigur a fost.

Zilele astea se "dezbate" in parlament, cu o graba demna de un spital de urgenta intrat in cod rosu de calamitate, moartea justitiei din Romania. Cand totul pare evident facut la o comanda dubioasa, singurul raspuns pe care il primim este "dar tu ai citit amendamentele? Mai intai citeste-le si dupa aia sa vorbesti." Pe bune? Dar de ce? De ce sa fiu mereu obligata sa citesc ceva pentru care nu am pregatire, cand o intreaga breasla de juristi spune ca nu e in regula ce se petrece? Daca e atat de corect ce fac astia in parlament, de ce nu ies ei sa ne explice, ca la copiii prosti care se sperie de bomboane? Cum de un singur om, pentru interesele proprii, poate sa manipuleze un partid intreg si sa-l determine sa calce totul in picioare?

Romania a devenit o tara prietenoasa cu infractorii. 

Metoda de relaxare ASMR

Daca faceti parte, ca mine, dintre cei care n-au auzit pana azi de aceasta metoda, considerati-va  norocosi ca Mihnea a scris despre asta intr-un articol de pe blogul lui, pe care l-am citit si eu si pe care vi-l impartasesc si voua: "Cum scapam de durerile de cap / migrene ? Ce este ASMR ?"
Pana una alta, eu am gasit un canal de youtube care chiar functioneaza pentru mine, dar mai caut si altele.
Este vorba despre genuri de videoclipuri care iti produc senzatii ca niste furnicaturi in ceafa, foarte relaxante. Mie cele in care se sopteste imi plac mult.


UPDATE: In functie de stare si de context, la mine functioneaza bine:
https://www.youtube.com/watch?v=5igB7uDN4Tc&t=3s

Ziceti si voi, e posibil asa ceva?

Un catel care se uita la televizor, aude ursul, il vede atacand un om si sare sa apere omul din film! Asa ceva!? Nu spuneam eu mereu ca animalele sunt mai bune decat noi? Bine, asta nu e neaparat o dovada suprema, dar totusi ...

Gingasii

* Cand doi porumbei mananca din acelasi biscuit.
* Cand un batranel urca in tramvai si grabeste pasul marunt-marunt, ca sa-i prinda un loc sotiei.
* Cand tipul de langa tine ii spune celui cu care vorbeste la telefon ca-l suna mai tarziu, ca sa-i raspunda sotiei si ii raspunde acesteia cu "da, pui".

Mishu

Motanul mamei, pe care l-am adus la noi acum cateva luni, caci mama nu mai poate avea grija de el:

A trait pana acum in trei orase 😸 . Ma rog, doua orase si-un sat. E gras si calin, dar plin de personalitate. Nu mananca decat daca stai cu el in camera. Cand te doare ceva, e calare pe tine. Toarce si sforaie. O bate pe Missie. Nu-si face amandoua nevoile in acelasi nisip, trebuie sa ii curat dupa nr 1 ca sa faca si nr 2.

Cum scapi de un blog?

M-am trezit acum cateva zile cu un musafir nepoftit in lista mea de bloguri. E o porcarie care are in nume ceva cu Books si care publica zilnic zeci de articole despre pdf, word si nu mai stiu ce. Imi umple lista de articole din blogger si nici macar nu apare in lista blogurilor pe care le urmaresc, macar sa-l pot sterge cu manuta mea de acolo, sa nu ma mai invadeze.
Stie cineva ce e porcaria asta si cum pot scapa de el???
Pun o captura de ecran, ca sa intelegeti mai bine:

Ati patit vreodata asa ceva?


Dubiosenia e si ca publicul cel mai numeros care imi citeste mie blogul e din Ucraina! Cea mai citita postare a fost cea anterioara, cu 313 vizualizari, fata de 10 cat are cea de-a doua! E ceva dubios in mod clar, dar nu stiu ce.

:(

Azi, 27.07.2017, dragul meu coleg Cristi s-a prapadit intr-un grav accident de masina, provocat de un sofer de taxi care s-a dus si el in lumea celor drepti.
Nu stiu, Cristi, care au fost caile Domnului, dar nu m-as fi gandit niciodata ca, dupa ce ai scapat in ianuarie, o sa pleci in iulie.
Dumnezeu sa te odinheasca, suflet bun.

Tipologii de oameni

Exista unii oameni care au un fel de a fi ce ma scoate pur si simplu din sarite. In prezent cel mai tare ma enerveaza cel care uita sa mai taca. Ii place atat de tare sa se auda vorbind, incat nici nu concepe sa inceteze, considera ca orice secunda de liniste ne priveaza de placerea vietii noastre - de a-l asculta pe el.

Treaba e si mai cumplita  cand esti coleg de birou cu genul asta de om. Cand se apuca de vorbit, nu mai conteaza nimic, nici ca tu ai treaba si implicit ai nevoie de liniste, nici ca el are treaba si poate ar fi timpul sa si-o faca, nici ca nimeni nu il mai asculta, nici nimic. Daca se prinde, totusi, ca ceilalti fac cu totul altceva decat sa se adape cu nesat din vorbele lui, da telefoane. Un telefon, doua, trei, oricate este nevoie ca sa nu taca. Deloc.

Alt gen de om e cel care se crede indispensabil. "Izmana". Face atat de multe in plus pe langa ce ar trebui sa faca, se imparte in atat de multe locuri, incat nici o treaba n-o duce bine pana la capat. Apoi se plange. Ca n-a avut timp, ca ce sa faca, nu se poate imparti in mai multi ca sa fie in acelasi timp in mai multe locuri, ca daca nu face el, nu mai face nimeni, ca asa e el luat de prost etc. Frate, daca faci, taci. Lasa pe altii sa te aprecieze, daca e cazul. Daca o faci pentru a fi laudat, mai bine lasa-te.

Genul atotstiutor ... Ah, aici e supremul! Precis cunoasteti fiecare dintre voi macar un om care are raspuns la toate, care are explicatii pentru orice, a carui experienta de viata e imbatabila, caci s-a intalnit pana acum cu absolut toate situatiile cu care te-ai intalnit tu. Daca mai e si din prima categorie, a celor carora le e frica de liniste, ai pus-o. Esti condamnat pe vecie la chinuri groaznice. Daca mai ai cum, fugi! Acum!

Si mai este genul bisericos. Am intalnit oameni care nu stiau sa rosteasca nici o propozitie, oricat de simpla, fara sa-l pomeneasca pe Dumnezeu. "Asa a vrut Dumnezeu/A gasit Dumnezeu solutie/Daca ne ajuta Dumnezeu etc." Nu spun sa nu crezi, dar lasa-ma cu intelepciunea asta de ulita, mai spune si ceva de la tine sau taci.

Ooo, dar cei  cu simtul umorului defect ma inhiba de-a dreptul! Cei care nu vorbesc decat in dodii, iau totul in ras si fac misto de toti si de toate in permanenta, crezand ca astfel sunt amuzanti si ca ne bucura si pe noi! Astia-s moartea, caci degeaba ii pui la respect, nu inteleg si nu se opresc, ei stiu mai bine decat tine ce e amuzant si ce nu.

Oamenii dragi sufletului meu? Am! Sunt cei cu care pot avea dialog, spun eu ceva, spune si el ceva. Alternam. Nu trebuie sa fie mereu de acord cu mine, ba chiar prefer o contrazicere pertinenta si constructiva. Mai sunt cei destepti, carora le poti cere o informatie si sunt dispusi sa ti-o acorde, caci o stiu! Enciclopedii ambulante, dar care cu atat mai mult inteleg importanta "statului in banca ta". Ei nu vor incerca niciodata sa epateze, sunt niste diamante in catifea, stralucesc numai daca ii descoperi. Apoi mai sunt oamenii simpli si cu bun simt. De ei sunt fascinata, caci ei traiesc un fel de esenta de viata, redusa la simplu si util, la elementar. Mai sunt oamenii cu suflet bun, pe care ii iubesc de-a dreptul; oamenii ciudati, cu particularitati benigne, care ma atrag ca un magnet; oamenii cinstiti si toti ceilalti care nu imi invadeaza spatiul personal si uita sa il mai elibereze.

Prea tare! Micutzu - AnTanTe | cu versuri din melodii pentru copii |

Demn de retinut

Din cartea Alinei Albert, "Farmece, vampirism si rataciri spirituale", despre mersul la biserica duminica:

"Duminica, Dumnezeu se odihneste, deci este acasa. Mersul la biserica este si o forma de terapie pentru necazurile vietii. [...] Aplicati terapia mersului Duminica la biserica. De ce Duminica? Pentru ca, la Dumnezeu, mergi cand te cheama El, nu cand vrei tu."

Ador/urasc

Linistea care ma surprinde inca in orele din noapte cand, insomniaca, ma trezesc si ciulesc urechile, din reflex. Inca somnoroasa, astept sa identific zgomotul care m-a trezit (din amintiri spun ca el ar fi fost de la vreun chef de prin bloc, de la niste vecini care se bat, de la cainii vagabonzi de efara, de la orasul care inca nu doarme), dar el nu (mai) exista. Linistea  e deplina, uimitoare, de incredere si neiluzorie.
/
Barbatii imbracati in trening de firma, care vin la cumparaturi impreuna cu colegul, deschid geamul de la refrigeratoarele unde se tine carnea la rece si, dupa ce-si iau caserola indelung studiata, pleaca si lasa geamul deschis. Dupa ei, potopul. Fac asta cu toata nonsalanta si aroganta de care sunt capabili.

Lei la porti

Stiti ca unii isi decoreaza portile cu cate un leu maiestuos de-a dreapta si de-a stanga intrarii in curte, nu? Ei, cum nu? Hai ca stiti, stalpii aia de porti care au ca mot ba un leu, ba un vultur, ba un dragon, ceva fin, ceva deosebit.
Na, eu n-am nici stalpi la poarta, nici posibilitati, asa ca m-am adaptat:

 Comentati???? Nu vi se pare destul de fioroasa???

Si anul asta ghioceii

Au aparut surprinzator de sub un mare morman de zapada. Pe 26 februarie, dimineata, abia dezghetati si zgribuliti:

Si un musafir absolut neasteptat la asa vreme, pozat pe faianta din baie:

Mi-e dor

Am ajuns azi, cand mai am un pic si schimb prefixul, sa imi fie dor de copilaria mica, de pana pe la 6 ani.
Mi-e dor sa mai am din nou certitudinea ca orice s-ar intampla, mama il va alunga pe bau-bau.
Mi-e dor sa am iar seninatatea aceea cand singura mea preocupare era ce joc sa mai inventez, cum sa ma mai joc cu copiii-n curtea blocului, cum sa descopar lumea si viata si cum sa inteleg de ce e albastru cerul.
Mi-e dor de inocenta de atunci, cand nu stiam ce e tradarea si nici nu ma gandeam ca ea poate veni chiar de la un om de acelasi sange cu tine - cat de dureros e sa afli asta pe propria piele!
Mi-e dor de zilele in care lucrurile evoluau firesc, catre mai bine, nu catre "Doamne fereste". Nu, nu de regimul comunist opresiv mi-e dor, ci de siguranta zilei de maine, pe care eu am trait-o si care ar fi normal sa mai existe.
Mi-e dor de iernile in care ma preocupa numai saniusul, nu deszapezirea sau viscolul.
Mi-e dor de o viata pe care am avut-o si as mai putea sa o am, daca nu mi-ar fura-o unii si daca, mai rau, nu mi-ar amaneta-o pe ani buni inainte, ca sa le fie numai lor bine.
Nu stiu cu ce am gresit pe parcursul tineretii  mele, dar cand am iesit atunci in strada am facut-o ca sa apar niste idealuri in care credeam cu tarie - al libertatii de exprimare, al libertatii de gandire, al onoarei, al iubirii de tara si de neam, al dreptatii, pana la urma. Am sperat ani si ani la rand ca daca imi fac cu responsabilitate si cat pot eu mai bine datoria, lucrurile vor evolua, vom depasi situatiile grele in care era tara si voi ajunge sa traiesc si ziua in care totul este asa cum trebuie sa fie. Unde am gresit, de ziua asta pare acum mai indepartata ca niciodata?
Mi-e dor sa mai pot spera.

hand made: Pronuntii ale cuvintelor obisnuite din limba engleza

hand made: Pronuntii ale cuvintelor obisnuite din limba engleza

Raceala din sezonul asta

După ce m-am ținut tare când toată lumea din jur își sufla nasul și stranuta, de Revelion am luat-o pe ea, pe răceală. Nu e gripă, căci  nu fac febră, dar e mare mâncătoare de energie.

Sunt moale ca fularul. Inițial mă tot plângeam de uscăciunea aerului din jur, căci higrometrul meu a sucombat la secțiunea umiditate, aerisirile zilnice nu-l resuscitau cu nimic, la cate un duș ce-și mai revenea in simțiri pe la un 22%, dar nu rezista mult. Am burdușit caloriferele cu umidificatoare, dar degeaba. Nasul meu s-a simțit groaznic în ultimele luni, ajunsesem să-mi dau cu spray cu ser fiziologic în nas ca să pot respira cât de cât.

Apoi a venit răceala. Nasul meu a dat-o dintr-o extremă în alta. Problema cea mare însă nu e el, ci sinusurile, care dor, măi nene! Dor! Si odată cu ele dor și oasele! Ba de la mâini, ba de la coloană, ba de la bazin, ba de la picioare. Cred că așa ar trebui să te simți abia pe la 85, 90 de ani, nu acum :(

Cu ce o tratez? Cu ibuprofen, aspirină și vitamina C, cu spray nazal, cu spray de gât (naturiste), cu miere cu scorțișoară pe stomacul gol, cu ceaiuri hapciu, cu uleiul esențial Thieves, cu ulei esențial de arbore de ceai, cu băi fierbinți cu sare la picioare, cu vitamina D. A început miercuri. Azi e marți. Ce-am observat:

- ar fi trecut mai repede și mai ușor dacă aș fi stat în repaos la pat până la vindecare;

- uleiurile esențiale nu vindecă, dar ameliorează simptomele destul de mult;

- cel mai rapid efect îl are baia la picioare cu apă fierbinte cu sare;

- dacă nu se acționează cu stăruință, cu medicament bun de dat în gât, cu medicament bun de dat în nas, ceea ce se acumulează în zona ORL se lasă în piept și începe tusea. Eu am masat gâtul seară de seară cu Thieves, mi-am pus ulei de tea tree pe pernă, am dat cu spray în gât și tot mă mai încearcă un puseu de tuse o dată pe zi.

Așadar, mare grijă, să tratați imediat cum apare viroza asta și stați acasă, pe cât posibil, dacă v-ați îmbolnăvit. Trece mai repede și mai sigur.

Voi ați luat-o? Cu ce v-ați tratat sau cu ce vă imunizați, dacă n-ați fost afectați până acum?