Acesta ar trebui să fie un post deschis, unde să poată scrie oricine, orice răspuns îi vine la întrebarea din titlu. Sigur, nu vom afla niciodata Răspunsul, dar poate merită să încercăm. Titlul corect este, de fapt, ”Despre ce cred eu că este viața”, dar astea sunt amănunte.
Cineva îmi spunea odată că, dacă ar ști cum trebuie trăită viața, ar alcătui un manual de instrucțiuni și ar fi primul care l-ar respecta. Nu ne este dat să aflăm dinainte, dar eu voi încerca să privesc înapoi, cu sau fără mânie.
Viața este, așadar:
* atunci când, pasager pe scaunul din dreapta, străbați un lung drum de câmpie și nu-ți atrage atenția decât culoarea: verdele grâului e compus din albastrul cerului și galbenul soarelui de primăvară. Galbenul soarelui de primăvară se varsă în lanurile de rapiță. Soarele e generos, risipește culoare iar lumina, la vremea asta, are un aer auriu.
* atunci când, pasager pe scaunul din dreapta, străbați un lung drum de câmpie și ai timp să te gândești: la mama, care e din ce în ce mai bolnavă și mai neputincioasă, dar tot reușește să te supere, taman la plecare; la tine, care nu mai ai unde să te refugiezi când te simți îngenuncheat de greutăți și ai vrea o mână care să te mângâie, să-ți dea asigurări că o să rezolve ea și să te ridice de pe jos; tot la tine, care ar fi trebuit, până la vârsta asta, să devii tu pentru alții acea mână, dar n-ai făcut-o și nu știi de ce.
* atunci când, pasager pe scaunul din dreapta, străbați un lung drum de câmpie și te gândești care o fi etimologia cuvântului etimologie.
* atunci când, ajuns acasă, te gândești că aceea e doar o casă, nu e acasă, iar acasă nu mai există, pentru că s-a vândut și nu ți-a părut rău că s-a vândut, pentru că ai sperat la mai bine, dar la mai bine nu mai vine și nu știi dacă merită să dai vina pe timp.
Va urma.
