"Una dintre ele" a plecat ieri la casa ei, cam fără zestre, dar cu multă dragoste de la toată lumea. Noii ei stăpâni, pe care i-am cunoscut în carne şi oase abia ieri, se dovedesc nişte oameni de care şi noi, bipezii, ne-am îndragostit, darămite miţica. Au iubărit-o şi i-au căutat în coarne încontinuu, dar nu numai ei, ce-i drept, ci şi celeilalte şi chiar şi Maiei. Nu ştiu dacă ei au decis de la bun început pe care dintre ele o vor, dar au spus că nu ei aleg animăluţul, ci animăluţul îi alege pe ei. Asta s-a şi petrecut în final şi au luat-o pe cea mai curajoasă şi mai înfiptă, nu pe cea timidă.
Acum aştept veşti de la ea, deşi m-a sunat şi aseară şi mi-a spus că a ajuns bine, a făcut inspecţia de rigoare şi s-a culcat într-o căsuţă a ei şi numai a ei.
Maia nu pare să fie foarte supărată, dar cealaltă mică, rămasă singurică, nu s-a mai dezlipit de mine. Dimineaţă căuta să se joace şi cum nu prea mai avea cu cine, alerga după coada Maiei. Sper să se obişnuiască să stea fără sora ei.
Acum o zi
