Cuvintele de verificare din comentarii

O sa public postarea asta pe ambele bloguri.
A aparut un nou model de cuvinte de verificare ce trebuie completate dupa ce scrii un comentariu. Acest nou model mi se pare FOARTE NESUFERIT. Nu numai ca a mai aparut un cuvant (oare spammerii se prinsesera cum sa completeze un cuvant si acum trebuie introduse doua?), dar modul in care se prezinta este absolut ilizibil. De pilda, daca este un cuvant mai contorsionat si apare un y in el, nu-mi pot da seama ce este neam! Sau un r langa un n ... confund mereu cu m ... sau un w mi se par mereu v v si asa mai departe.
Asadar, ca sa nu mai enervez lumea inutil, am scos din meniu completarea acestor cuvinte de verificare dupa scrierea unui comentariu. Daca e sa fie spamuri, asta este, dar decat sa mai aveti de-a face cu cele doua cuvinte nesuferite, mai bine fara.
As fi recunoscatoare celor care mai au asa ceva pe la ele prin blog daca ar face la fel, caci incet incet o sa renunt la a mai posta comentarii daca au cuvinte de verificare, mi se pare prea dificil.

Cum sa faci sa mearga treaba

Intr-un sistem informatic ceva mergea bine. Cineva a avut nevoie de ceva in plus. Cand sa se bage acel ceva in plus, s-a investigat si s-a constatat ca undeva era o gresala. S-a reparat gresala. Acum nu mai merge nimic in sistemul informatic.
Repararea n-a fost ieftina deloc.

Concluzia: in tara asta daca ceva merge bine, e sigur o gresala pe undeva.

Fazanul, faza a treia

Ei bine, ce va povesteam inainte era de ieri. Iata ca fazanului i-a placut de noi si s-a intors. Eu am pus in niste tavite niste seminte pentru pasarele, dar numai una fusese golita si erau niste urme ciudate de jur imprejur, in zapada. Azi am descoperit misterul. Dar sa incepem cu inceputul:
So, Mr. F is back on track.
Cerceteaza noi orizonturi si ce-i drept, are orientare de stanga.
Hopa sus pe gard.
Oare m-o fi vazut cineva?
Nu, asa ca pot sa plec linistit mai departe.
Oamenii astia nu prea au dat zapada ...
Ia sa-mi trag un pic sufletul aici, ca sunt ferit. Uffff ....

De fapt, aici vroiam sa ajung, pe casa asta, pentru ca in curtea de jos sunt niste struguri stafiditi.

Dar trebuie sa-mi pastrez vigilenta, sa ma uit si in stanga ...
... si in dreapta ...
... dar si drept inainte.

Ma scuzati, m-ati prins cu gura plina.




Poza asta e facuta din casa, ca sa va dati seama pana unde a venit. Cum credeti ca s-a terminat distractia? Iata cum:
Daca netul m-ar lasa, as incarca si filmulet, dar nu vrea nicicum. Poate de la serviciu.

Fazanul, faza a doua :)

Asa, sa revenim (continuarea postarii anterioare, nu va intrebati la ce sa revenim :) ). Am reusit sa filmez&fotografiez fazanul! Venise tooooocmai pe strada mea! Il vazusem prima oara cand traversa  tacticos strada principala, in dreptul padurii, intr-o zona destul de "salbatica" (padure pe stanga drumului, camp pe dreapta). Nu m-am asteptat ca foamea sa-l determine sa vina intre case. Bietul de el descoperise un petec de iarba, scos la iveala de masina care ne-a curatat drumul din fata caselor si ce era sa faca, s-a oprit sa ciuguleasca.
Am reusit sa-l prind in cateva poze, inainte sa-si ia zborul (mi-a parut rau ca l-am speriat):
No, nu stiu cum ganditi voi, dar pentru mine - fiinta crescuta sufocata intre betoane, intalnirea cu wild life este un pozitivism cat se poate de mare.

Un alt lucru care m-a bucurat, pentru ca a mai pus la punct dintre restante, este faptul ca a reusit sa vina veterinarul si sa vaccineze&deparaziteze toate animalutele. Numai Maia a carait un pic la vaccin, ceilalti nici n-au simtit.

Am reusiiiiiiiiiiiiiiiit!!!!!!!!!!

Multiple pozitivisme! Mai intai am reusit sa incarc filmuletul (chiar daca din a treia incercare si chiar daca nu ma lasa sa deselectez centrarea, deci sunt nevoita sa scriu text centrat). Pentru ca ma tem sa nu dispara in neant, o sa public postarea asta si continuarea in postarea urmatoare.

video

Papa lapte

video
Nu e cine stie ce activitate, dar imi place rozul limbutei Maiei si concentrarea ei.

She died ...

Whitney Houston a murit. Vestea asta m-a intristat mai tare decat cea care anunta moartea lui M. Jackson. 
Poate pentru ca e femeie? Nu doar de asta, ci si pentru ca a fost o femeie care a luptat o mare parte din viata ei cu un demon - drogurile. Daca exista ceva pe lumea asta care n-ar trebui nici macar atins, daramite incercat, acelea sunt drogurile. Odata "testate", moartea e mai aproape decat iti inchipui.
A fost o femeie superba si cu un talent deosebit. Ar fi putut sa aiba lumea la picioare, dar a avut parte de o viata grea. Ai putea crede ca banii pe care i-a castigat din munca ei i-ar fi asigurat o viata complet lipsita de griji, dar am citit recent ca se ruga de prieteni s-o mai imprumute cu 100 de dolari, era falita.
Acum a scapat de toate astea. E undeva in ceruri, incercand poate sa inteleaga de ce i-a fost dat sa traiasca o asemenea viata.
Rest in peace, Whitney.

Fulgere ... hm ... albastre ... wtf???

Aseara, in jur de ora 18, inainte de a intra in Otopeni, in drum spre casa, vedem cerul in zare ca se lumineaza intr-o stranie culoare albastra. Cum pe deasupra un avion se pregatea de atingerea solului, am comentat ca probabil i-au luminat pista sa vada mai bine unde aterizeaza si ne-am linistit.

Cativa km mai incolo, cerul se lumineaza din nou, in aceeasi stranie culoare albastra. Hm ... "ai vazut" ... "da, da, am vazut! fulgera???? cum naiba" ... "da, cred ca a ... fulgerat".

Pentru mine nu era prima oara cand intalneam acest straniu fenomen iarna. In decembrie 2010 am auzit cum tuna, dar atunci ploua (ploaie din asta inghetata) si am presupus eu ca, desi ciudat sa tune in decembrie, poate ca nu era chiar iesit din comun.

De data asta, insa, nu m-a uimit atat de tare fenomenul, cat culoarea straniu de albastra a cerului si iluminarea lui poate peste masura de intensa. Ca erau fulgere mi s-a confirmat cand am ajuns acasa si am auzit si ca tuna, dar eu fulgere de asemenea culoare n-am mai vazut. Am observat apoi ca se intrerupea si curentul cand fulgera, pentru cateva secunde.

Toata noaptea a batut un vant sinistru. Dimineata nu mai aveam cablu TV, dar am prins niste sunete la un ceas cu radio, atat cat sa aflam ca nu s-a decretat inca stare de asediu, singura care poate ca ar face pe stiu-eu-cine sa nu se crizeze ca nu vin la birou. Am plecat de acasa, ca in fiecare zi, asigurandu-ma ca in caz de ceva, animalutele au cu ce sa supravietuiasca timp de cateva zile.

Patrupedele mele au sanse mari de viata buna si indestulata, dar ma uit la bietii catei de pe strazi, unii schioapata, altii par lipiti de gheata, Banel - un caniche semivagabond de pe strada mea a murit, ma uit la pasarele cum cauta disperate ceva de mancare, pentru ca pe a lor a acoperit-o si o acopera in continuare zapada ... in fine, ma uit la ei cateva fractiuni de secunda, cand imi trec pe dinaintea ochilor fara avertisment, caci altfel imi intorc privirea, nu pot suporta atata suferinta.

Si totusi e doar o iarna ...

N-au mintit poporul ...

... cu televizorul, pentru ca cel putin una din catastrofele promise a venit. Ploaia inghetata.
Dupa ce saptamana trecuta mi-au inchis drumul spre casa si am fost nevoita sa raman in Bucuresti, saptamana asta m-au tinut cu sufletul la gura cu codurile lor. Vestea care acum i se pune lui Igas in gura o aflasem inca de marti, asa ca am purces cu panica-n gat la aprovizionare cu apa si conserve.

Mi-au umblat prin cap numai scenarii apocaliptice, de la cel al ramanerii cu masina in varful unui munte de zapada, pana la cel al inghetarii in casa, cu burta goala complet. Vineri eram cat pe ce sa imi iau concediu. Am stat cu ochii pe geam de la ora 10, cand se anuntase debutul codului galben. Am plecat de la birou pe la amiaza, cand ninsoarea si viscolul incepusera binisor. Am crezut ca gata, pana aici ne-a fost. Neah, a fost doar o zi de iarna obisnuita!

Ieri, sambata, destul de calma vremea, dar oricum nu mai conta, ca aveam conserve, aveam apa. Doar de gaze imi mai faceam oaresce probleme, ceea ce m-a convins ca nu, n-o sa-mi fac semineu, o sa-mi iau o soba de gatit pe lemne, ca sa nu mai depind de astia.

Una peste alta, ce sa zic, ieri spre seara imi mai venise inima la loc. Mi-am zis ca astia, ca de obicei, mint poporul cu televizorul, fac exercitii de manipulare, vor sa vada pana unde pot sa intinda coarda etc. Cand colo, ce sa vezi? Azi dimineata totul era inghetat! Venise ploaia aia inghetata, cu care ne tot ameninta de cateva zeci de ore! Uite-o:
Un close-up al salciei crete ce se vede in plan indepartat:
Trandafirii:
 Cam atat am reusit sa pozez, inainte de a ma transforma si eu in statuia fotografului amator. Ceea ce ma surprinde pe mine, insa este ca abia anul asta s-au trezit sa faca atata caz de ploaia asta inghetata, desi ea a fost si anul trecut, in jurul datei de 2 Decembrie. Imi amintesc perfect, pentru ca in ziua aia chiar am avut sentimentul de sfarsit de lume. Cazuse curentul pe o raza de 30 de km, cazusera comunicatiile, cablul, tot. Cu toate astea, n-au dat decat o stire la un jurnal si atat. Sa stie ei anul asta ceva ce noi nu stim?

Vorba cantecului:
"Ni-e lehamite de marsuri, de tromboane si plocoane,
De blazoane, de canoane si fasoane.
Fiindca banul si prostia sunt pericole morale
Circul vieti ne-a impus salturi mortale.
Deasupra florilor noastre ciuperca cheama a pustiu,
Din cer cad pasari albastre si totusi nu-i prea târziu.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Sa-ncercam sa facem noi
Un oras fara pacate."

Care cantec? Asta:



Pozitivisme n-am.

Firmele de asigurari

Ma intreb, de cand am primit vestea, de ce mai stau in Romania. Inca nu gasesc un raspuns, un alt raspuns decat ca aici o am pe mama mea, pe sora mea si pe toti cei dragi. Inca.

Pe scurt, lucrurile stau asa: acum 2 ani sotul meu pleca spre Iasi, sa dea un examen. El la volan, un var in dreapta lui. Pe o portiune de drum au prins o ceata foarte deasa, au incetinit, dar s-au trezit ca un mare TIR, de pe celalalt sens de mers, intra direct in ei. Sotul meu a ajuns la spital, a avut multiple fracturi craniene, viata i-a atarnat de un fir de ata. Varul a scapat cu viata, cu contuzii toracice. Masina n-a mai putut fi recuperata/reparata. Dauna totala.

Dupa multe luni in care a fost nevoie ca Politia sa-si definitiveze dosarul si sa-l trimita in instanta, a inceput un proces penal. La aproape doi ani de zile, instanta de pe raza unde a avut loc accidentul a dat o sentinta, respectiv o suma de bani pe care ar fi trebuit sa ne-o plateasca, ca si daune morale si materiale, firmele de asigurari ale firmei TIR-ului (in numar de doua, una pentru capul tractor, alta pentru remorca).

Aici incepe circul din Romania zilelor noastre. Sentinta a fost atacata de aceste doua firme (nu stiu  cat de relevant e numele lor, caci banuiesc eu ca toate procedeaza la fel) prin recurs la Curtea de apel. Aici, intr-o singura sedinta de judecata, judecatoarea le-a admis recursul. Daunele pe care ar fi trebuit sa ni le plateasca au fost reduse la mai putin de jumatate, practic au fost reduse la 40% din valoarea aprobata de prima instanta. Hotararea e definitiva, deci nu se mai poate face nimic.

Cu alte cuvinte, daca e sa fiu cat se poate de intelegatoare, draguta si ingaduitoare, trebuie sa admit ca da, judecatoarei i-a pasat mai mult de bunastarea materiala a firmelor de asigurari, decat de repararea unui prejudiciu moral si material al unor oameni simpli.

Trebuie sa admir judecata si grija acestor instante de la Curtea de apel  pentru prosperitatea firmelor, nu-i asa, care dupa ce isi vor plati impozitele, vor ajuta la cresterea bunastarii tarii, a pensionarilor, profesorilor, asistatilor social si bolnavilor. Nu?

Adica, daca ne admiteau noua suma ceruta, cine stie ce am fi putut face cu ea, am fi cheltuit-o aiurea, prin alte tari si Romania nu s-ar fi ales cu nimic din asta, nu?

Traiasca Curtea de apel si judecatorii din ea, cu judecata dreapta si patriotica, care lupta pentru bunastarea neamului romanesc si pentru atingerea unor noi culmi de progres si civilizatie, ca doar nu cred ca au avut alte interese cand au dat o asemenea sentinta, nu?

HUOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!