O zi obisnuita din viata mea

Mai intai tata ne-a facut snop, 2 la leu.
Cand ne-a lasat in sfarsit in pace, eu m-am culcat epuizata, dar eram sub privirile amenintatoare ale mamei Maia ...
... care s-a cam suparat ca n-am bagat-o in seama ...
... dar trebuia sa dorm, ca eram prea obosita.
Mama Maia s-a suparat si s-a dus si ea la culcare
M-am dus sa o impac, am facut giumbuslucuri, dar era prea plictisita ...
... asa ca am profitat ca si mama umana dormea si m-am dus sa dorm cu ea, e mai comod acolo.
Eu spun ca pentru o singura zi am avut destula activitate, nu?

De iarna ...

Luni, marti, parca nimic. A, ba da. Luni s-a infirmat diagnosticul de care ma temeam, dar nu s-a pus inca unul clar. Mai investighez, mai cheltui cateva milioane.

Miercuri am fost la concertul Tarjei Turunen. Imagini aici. Concertul a fost ireprosabil. N-a fost nimic prea mult, nimic prea putin. A fost un spectacol de o mare calitate. Singurul lucru nelalocul lui a fost ca s-a tinut la Sala Palatului, iar un concert de rock in sala mi se pare destul de ciudat. Am stat in loja, la poate nici 10 m de boxe, asa ca inima a batut aiurea vreo trei zile dupa aia, probabil de la vibratii. Am stat pe scaun aproape tot timpul, pentru ca daca m-as fi ridicat, cei din spate n-ar mai fi vazut. In fine, bine ca a fost si asa, decat sa nu fi fost deloc.
Cand am plecat de la concert, prietenii ne-au sunat sa ne spuna ca DN1 e inchis, dar mie nu-mi venea sa cred. M-am dus pana acolo, ca sa am de unde sa ma intorc. Politia inchisese accesul pe DN1 si a trebuit sa dormim in Bucuresti. Ma intrebam incontinuu ce s-ar fi intamplat daca nu as fi avut pe nimeni in oras si n-as fi avut nici bani la mine ...
Joi mi-a mai venit inima la loc cand m-am vazut ajunsa acasa. Carosabilul fusese degajat, dar in portiunea care crease problemele se vedeau mormane de zapada pe marginea drumului, unele inalte si de 2 m, asa ca am inteles de ce inchisesera.
Vineri am aflat ca am castigat darul de blog de la Irina. A fost pentru mine o mare, mare bucurie.
Asta a fost pentru saptamana asta.

Evolutii

Sa stiti ca m-am pus pe treaba! Pentru inceput, m-am apucat de calcat. De masa de calcat. Mama umana habar n-are la ce foloseste, dar mie mi-a aratat mama mea naturala. Uite:
Dupa aia, m-am pus cu burta pe carte. Tot de la mama Maia am invatat, dar pentru asta n-am dovezi.
Toate astea sunt menite sa va arate ca incep si eu sa-mi croiesc un drum in viata, adica in casa, ca mama umana nu ma prea lasa pe afara, deci trebuie sa ma descurc si eu cum pot. Clar?
Ei, si cum toata activitatea asta este destul de solicitanta, uneori trebuie sa am grija sa nu cumva sa neglijez pauzele si somnul de frumusete...
... asa ca pa!

A fost iarna, am dovada!

A nins.
Cu toate ca mi-a fost toata iarna asta frica de momentul cand va veni zapada, ieri dimineata, cand m-am trezit si am vazut ca ningea o ploaie sau ploua o ninsoare m-am bucurat cu fiecare celula. Cumva, organismul meu "isi cerea drepturile" si ceea ce se asternea pe jos imi aducea o liniste in suflet, un fel de ordine in lucruri si in timp. Altfel, as fi incheiat saptamana fara nici o bucurie.
Si Maiei se pare ca i-a placut:
Cam asta a fost pentru saptamana asta.

Nimic?

Ma straduiesc din rasputeri, dar nu gasesc nimic demn de un "pozitivism".
Sa scriu cate ceva numai ca sa fie scris? Bine.

Am deschis un mail pe care l-am intuit a fi cu tema religioasa. Detest acest gen de mail si-l sterg din start. Expeditorul e nou in lista mea, asa ca i-am acordat o sansa. A meritat-o. N-am vazut in viata mea un pps religios mai frumos, mai de bun simt si mai motivant ca acela. Pe langa indemnurile mai mult filozofice decat religioase, avea si niste tablouri superbe. Nu stiu sa pun pps pe blog. Oare se poate?

Am primit al 13-lea. L-am cheltuit deja si cam aiurea.

C a reusit sa-si faca rmn-ul. Inca nu are rezultatele. Nu cred ca vom obtine hartia aceea, dar inca mai speram.

Am reusit si eu sa ajung la medicul de familie pentru o trimitere la Parhon. Mi-a dat-o, dar m-a lamurit repede ca n-am ce sa caut acolo decat daca am 2 zile de pierdut. N-am. Mi-am facut programare la privat.

Am primit factura de gaze si nu e chiar de speriat.

Am terminat o jumatate de fata la o vesta alba, identica cu cea neagra, din matase. E pe celalalt blog.


N-ar trebui sa ma surprinda ca o mare parte a pozitivismelor mele se leaga de net, nu?

Pentru 2012

Am vrut sa pun titlul "Planuri, proiecte, promisiuni pentru 2012", dar mi-am amintit ca detest cuvantul "proiect". E unul din cuvintele care saracesc limba, pentru ca e folosit la orice are vreo legatura cu viitorul, fara ca utilizatorul sa stie ce inseamna cu adevarat un proiect.

Apoi am vrut sa scriu lista de planuri pe care mi le fac (observati timpul) pentru 2012, dar mi-am dat seama ca n-am decat unul si acela vai de capul lui. Nu sunt buna la respectat ceea ce mi se impune, asa ca de ce mi-as impune singura?
Cu toate astea, ma gandesc serios sa pun acest plan in practica. Deocamdata ezit sa-i definesc o frecventa, dar in principiu ar suna cam asa "de postat ................ (eu as vrea saptamanal, dar stiu si eu de-oi fi in stare?) .... ceva pozitiv, care mi s-a intamplat/de care am auzit/pe care l-am intalnit de la ultima postare si care m-a facut sa ma simt bine/care mi-a placut/care mi-a facut inima sa tresare/de ce nu, care m-a facut sa plang de emotie".:

Ei, dat fiind ca a cam trecut prima saptamana din an, incep:
1. am auzit "o vorba" in care am avut pretentia ca ma incadrez: "Oamenii plang nu pentru ca sunt slabi, ci pentru ca au fost puternici prea multa vreme".
2. am descoperit cateva bloguri noi, de lucru de mana, care imi fac o deosebita placere. N-are sens sa le pun aici, sunt in celalalt blog.
3. la job dracul n-a mai parut atat de negru. (pe viitor voi scrie codat despre subiect, dar pe verde, ca sa stiti ca e despre job si n-are rost sa cititi :))) )

Asa se procedeaza cu facturile NEachitate

Apud Simona:


Conditia e ca rasul sa nu fie unul nervos.

2012 a sosit, omul negru n-a venit :)

video
La multi ani buni tuturor! Nu voi nominaliza pe nimeni, de teama sa nu uit pe cineva, ca as fi in stare, dar sa stiti ca ma gandesc la voi toti si imi indrept catre fiecare toate gandurile mele bune.

In filmulet e Maia, care asa a evadat anul trecut si s-a dus sa se intalneasca cu un handralau si a venit cu burta mare acasa. Vorbesc serios. Acum deschide usa cand se plictiseste in casa si vrea afara, iar cand imi va veni factura la gaze, o sa fac infarct.