Si iata-l si pe Max

Ca sa nu facem discriminari, nu?

si un filmulet inca de asta iarna ..

Facuse ochi, dar nu vedea decat umbrele

Dormea cu o gheruta in gura

Primii pasi

O iau inapoi in timp, ca asa imi vin la rand filmuletele de pe card. Aici faceau primii lor pasi si incepeau sa exploreze lumea "out of the box".

Nepotelele au crescut si fac prostioare

Ma rog, in afara de faptul ca rod cablurile electrice, alte prostioare majore nu fac. Cu toate astea, pe Maia o enerveaza faptul ca au devenit zurlii si le bate pe rand. Ele abia recent au inceput sa protesteze, cred ca mai mult de nervi decat de durere si scot cate un tipat de zici ca le taie. Exact ca si copiii, in definitiv.

Nepotelele

Niste chestii

Am timp acum, am bantuit peste tot (lumea nu prea mai scrie zilele astea), nu mai am nici o necesitate (deci nu mai fac nici un shopping azi), asa ca ce poate sa faca un om inchis intr-un birou si care n-are treaba (sefu', am terminat de mult ce mi-ati dat sa fac, stiti ca sunt extrem de eficienta!)? Sa scrie pe blog, daca n-are feisbuc (si n-am, sunt prea batrana pentru asta).
Despre ce pana mea sa scriu, ca despre depresie nu mai am chef, despre lasatul de fumat nu  mai are sens, carti nu am chef sa povestesc (ca sa nu recunosc ca nu citesc pentru ca nu sunt in stare), filmele, daca nu ma fac sa plang, le uit de cum s-au terminat?
As avea eu o idee de tema, dar nu stiu daca ma pricep s-o dezvolt. Am vazut ca e la moda sa scrii despre motivul pentru care ti-ai facut blog.
Bine, intru si eu in trend. Intr-o zi am adormit la pranz si am visat primele fraze din prima postare. Cand m-am trezit de tot, le-am scris, apoi am zis ca n-ar strica sa le fac si publice, ca sa ma fac (sau nu) si de ras. De ce am mai continuat dupa aceea? Habar n-am.
Au trecut de cand scriu postarea asta vreo 3-4 minute. Deja m-am plictisit. Inchei aici.